Ce este scleroza multiplă știe deja prea multă lume, din nefericire. Tot mai multă lume, tot mai tanară lume. Și mi se pare nedrept pentru ființa umană trăitoare într-o societate considerată modernă și avansată.

scleroza multipla

De ce scriu despre scleroza multiplă?  Fiindcă tratez pacienți cu SM din 2003. Cu începere din 2005 am facut mai multe prezentări despre api-fito-terapia în SM, pe cazuri clinice, grupuri de pacienți, asocieri între SM și alte patologii, apoi un studiu clinic pe 33 de pacienți, pentru conferințe internaționale de apiterapie din mai multe țări: Germania, Franța, Slovenia, China, Turcia, Spania, Grecia, Ucraina, Japonia, Austria, Italia, Australia și desigur România.

Cred că pacienții cu SM au nevoie și au dreptul să știe că au șanse să ducă o viață normală, că celulele creierului se regenerează ca și alte celule din corpul nostru, că exista remedii care stimulează această refacere, precum și multe alte lucruri de folos în situația nedorită prin care trec. Și toți oamenii ar trebui să știe cum să traiască pentru a evita asemenea probleme de sănătate. Despre acestea vom vorbi mai departe, în câteva articole.

Mai întâi precizez că denumirea de scleroză multiplă e sinonimă cu scleroza în plăci și leuconevraxita. Aș prefera să numesc condiție demielinizantă starea persoanei care prezintă demielinizari, întrucât sînt și oameni cărora li se descoperă întâmplător la RMN unele imagini de demielinizare, fără ca să prezinte elemente clinice de boală. Evident, aceștia nu pot fi numiți bolnavi, dar au nevoie să acorde atenție fenomenului demielinizant care este prezent în corpul lor, respectiv în sistemul nervos. Adică nu e cazul să aștepte ca problema să evolueze până vor apărea simptome, căci atunci va fi mai greu de tratat. Mai bine să ia măsuri imediate.

Pentru cei care totuși nu cunosc, scleroza multiplă e o afecțiune degenerativă a sistemului nervos central, care duce la paralizie progresivă. Substratul histopatologic este degenerarea celulelor numite oligodendrocite, care în mod normal formează teaca de mielină din jurul axonilor neuronali.

scleroza-multipla1
foto-2-teaca-mielina

[Schițe: teaca de mielina normală – foto 1 si 2]

Reamintim că principalele celule din țesutul nervos sînt neuronii, oligodendrocitele și astrocitele. Când teaca de mielină se distruge prin degradarea celulelor formatoare, impulsurile nervoase nu se mai transmit corect, așa că se instalează variate simptome, între care paralizia este cea mai temută. Se mai întâlnesc mai frecvent tulburari senzoriale precum parestezii (senzații supra-adaugate, gen furnicaturi, înțepături,…) sau hipoestezie (scăderea sensibilității pe una sau mai multe direcții), tulburări vizuale, sfincteriene, astenie.

Cauza suferinței încă nu a fost elucidată în medicină. S-au emis mai multe ipoteze între care autoimunitatea, implicarea virală, tulburari enzimatice. Dar nici una nu explică întreg complexul patologic. După câte am observat în anii în care am lucrat cu acești pacienți, este o patologie multifactorială, în care pondere mare în determinism o au consumpția exagerată (fizică, mentală, emoțională), stresul, dezechilibrele din stilul de viață și alimentar, tulburări imunitare provocate de vaccinuri sau alte tratamente.

Totuși medicina conventională insistă pe ideea autoimunității, mână în mână cu tehnologia farmaceutică care pune la dispoziție diferite terapii adresate supresiei imunitare: interferon de mai multe tipuri, glatiramer acetat, imuran, anticorpi monoclonali, ba chiar s-au încercat (culmea, pentru o boala degenerativă!) și citostatice. Iar în pusee se administrează anti-inflamatoare steroidiene. Rezultatele pozitive raportate sînt de maxim 20-30%, fără să însemne vindecare ci doar o încetinire a evoluției. În schimb efectele adverse sînt numeroase și importante. Iar pacienții sînt lăsați să se obișnuiască cu gândul că nu se poate face mai mult pentru ei și că deznodamântul, mai devreme sau mai târziu, va fi oricum același: dependența de cei din jur prin incapacitate motorie.

Îndrăznesc să spun că acest “nu se poate face” rostit în spitale, este exagerat și nepotrivit. Mai corect este ca medicii să-și asume doar ce nu pot ei să facă: “nu se poate face cu medicamentele existente acum în spitale”. Căci în lumea largă se fac mai multe lucruri eficiente. E drept că, de regulă, în alte zone decât spitalele convenționale. Să vedem doar câteva argumente care susțin că, de fapt șansele pentru o viață normală sînt firești și noi ca terapeuți avem multe lucruri de făcut.

Câteva considerații fiziologice și fizio-patologice:

1. neuronii secretă FCG- Factorul de Creștere Glială (care stimulează creșterea oligodendrocitelor, astrocitelor,…):

– în viața intra-uterină

– la adult în timpul vindecării a diferite leziuni din creier

(informație din cărțile obișnuite de fiziologie/fizio-patologie neurologică)

2. în placa matură de demielinizare neuronii sînt integri, adică capabili să secrete inclusiv FCG; acesta ar putea stimula refacerea oligodendrocitelor. Iată schematic componenta plăcilor de demielinizare:

– în placa în formare se găsesc fragmente de mielină dezintegrate, fagocite care înglobează fragmentele dezintegrate spre a le îndeparta din zonă și axoni neuronali deteriorați

– în placa matură sînt axoni integri, inconjurați de filete de fibroză cicatricială;

sm1
sm2

[Schițe: – placa de demielinizare în formare – foto 3

– placa de demielinizare matură – foto 4]

3.în sânge circulă celule stem provenite din zonele producătoare de celule stem ale organismului oricăruia dintre noi; din sange celulele stem se cantonează în țesuturile unde sînt necesare, inclusiv în cel nervos unde capătă denumirea de celule stem neurale;

4. “Laptișorul de matcă integral are activitatea remarcabilă de a stimula generarea tuturor celor trei tipuri de celule ale creierului (neuroni, oligodendrocite și astrocite) din celulele stem neurale” – Shoei Furukawa, Ph.D. (Labolatory of Molecular Biology, Department of Biofunctional Evaluation, Gifu Pharmaceutical University, Japan).

Așadar să nu mai spună nimeni că neuronii nu se regenerează, nici oligodendrocitele sau astrocitele din țesutul nervos. Aceasta e o idee mult prea învechită și depășită de descoperiri științifice de cea mai înaltă ținută.

Sînt deja destui ani de cand s-a evidențiat că în mod normal la mamifere, inclusiv la om, există o rata zilnică de neurogeneză (multiplicare a neuronilor) din zonele profunde ale creierului (girusul dentat din hipocampus și zonele subventriculare) – Dr. Shoei Furukawa and team (Labolatory of Molecular Biology, Department of Biofunctional Evaluation, Gifu Pharmaceutical University, Japan). La șoareci circa 9000 de neuroni sînt generați în fiecare zi.

Sînt mulți ani de când s-a demonstrat tot în laboratoarele japoneze că în țesutul nervos apar neuroni noi, oligodendrocite noi, astrocite noi, în procente semnificative, sub administrare de laptișor de matcă. Rezultate similare s-au obținut in vitro pe culturi de celule nervoase, apoi in vivo la soareci de laborator.

Numai cine nu dorește, nu ia în seamă aceste adevăruri știintifice devenite publice.

Revenind la SM, în privința apariției bolii și a factorilor favorizanți, relaționați cu terapia, noi în medicina naturistă am privit problema altfel decât în cea convențională. Am luat în calcul în primul rând că este un fenomen degenerativ, deci se impun remedii regeneratoare. Care există în mod natural între produsele apicole și plantele medicinale, pe care noi le recomandăm.

Luam în calcul că există inflamațieși în afara puseelor, în zonele afectate de demielinizare. Remedii anti-inflamatoare naturiste sînt suficiente, iar acestea nu determină și efectele adverse ale corticoizilor.

Totodată, am urmărit corelația dintre fenomenul degenerativ și factorii determinanți și favorizanți. Acești factori trebuie corectați, întrucât este evident că dacă ei persistă orice terapie e îngreunată sau chiar blocată. E ca și cum, atunci când curge apa pe sub ușa de la baie, ca să scap de ea aș lua mopul să o șterg de pe hol, în loc să deschid ușa și să intru în baie ca să închid robinetul uitat deschis la chiuvetă…

Între aceștia, căutăm carențele, excesele și alte dezechilibre de nutriție și aport lichidian și le corectam, întrucât creierul spre a se reface are nevoie și să fie bine hrănit, pe langă a primi remedii eficiente și de bună calitate.

Căutăm dezordinile din stilul de viață (somn, muncă, relaxare, atitudini, relații interumane, expunere la factori dăunatori diverși,…) și recomandăm corectarea.

Tratăm problemele de sănătate asociate, fie boli fie simple dezechilibre, fie structurale fie funcționale, spre
a ușura anatomia, imunitatea, metabolismul, energia vitală, planul psiho-emoțional, de orice elemente care pot îngreuna refacerea dorită.

Și foarte important, cred că mai important în această afecțiune decât în altele, este planul psiho-emoțional. Avem aici două laturi:

1. implicarea în apariția bolii;

2.realizarea în timp a unui atasament față de starea de boală, care trebuie în mod imperios preîntâmpinat, întrucat altminteri orice tratament va fi zădărnicit, fără voia lui, de catre pacientul însuși.

De multe ori demersurile în zona psiho-emoțională sînt mai importante decât tratamentul adresat corpului. După cum se știe din dinamică, corpul urmează capul. Ei bine, și în sănatate face același lucru, adică de fapt corpul urmează mintea. Mintea este cea care dictează corpului cum să se comporte, cum să se transforme, fie că știm sau nu acest lucru, fie că ni se pare credibil sau nu. E un fapt care există și se manifestă. Cine și-l însușește, are doar de câștigat.

Fiecare om are nevoie să înțeleagă că oricare dintre noi deține întreaga minune a creației, întreaga informație și toate capacitățile structurale și funcționale spre a reface orice parte a corpului sau, așa cum a fost înainte de boală (desigur nu vorbim despre modificări radicale de ex. amputații, unde problema se pune altfel). Trebuie îndeplinite două condiții:

– 1. persoana respectivă să fie adusă în condiții optime în care corpul să poată realiza acest lucru

– 2. să i se furnizeze materiile prime necesare, din remedii și alimente de calitate.

Atunci reparația se realizează, fie ca e vorba despre o suferintă cu surplus, cand corpul știe să demonteze ce a construit unde nu era necesar (de exemplu ateroscleroză în care plăcile ateromatoase pot dispărea), fie că e vorba despre o suferință cu deficit, cum e SM în care corpul poate reface structurile și/sau funcțiile lipsă.

Iar rezultatele acestea în SM se observă atât prin regresia simptomelor cât și pe RMN, prin dispariția imaginilor de demielinizare.

Exemplu: imagini RMN cu placa demielinizare (aspect de placa albă) disparută(periventricular) și alta mult micșorată (zona occipitală) în cursul api-fito-terapiei

sm3
sm4

[RMN:  Foto 5 – 04.2006 (anterior api-fito-terapiei)

Foto 6 – 02.2007 (în timpul api-fito-terapiei)]

întru susținerea afirmaților de mai sus cu privire la api-fito-terapie, voi menționa deocamdată principalele direcții de acțiune ale produselor apicole utilizate, pe scurt.

Efectele principale ale produselor apicole:

– lăptișor de matcă crud: regenerator, armonizator, antidepresiv, modulator imunitar, energizant

– apilarnil: regenerator, armonizator, antidepresiv, modulator imunitar, energizant

– venin de albine: stimulează refacerea țesutului nervos și a altor țesuturi; anti-inflamator; îmbunătățește circulația sanguină; anti-depresiv; detoxifiant; relaxant muscular; dă impulsul organismului să revină la direcția sa normală de evoluție;

– propolis: antiinflamator, reglator imunitar, antioxidant, detoxifiant, stabilizant

– polen crud: reglator general pentru structurile și funcțiile corpului; aport de precursori ai neuro-transmițătorilor inclusiv endorfine (anti-depresiv); nutritiv complex (aport de vitamine, enzime, coenzime, minerale, oligominerale, toți amino-acizii esențiali); antioxidant,

– miere: energizant; transportator și amplificator pentru remediile împreună cu care este administrată; aport de vitamine, enzime.

Sursa: http://www.activenews.ro

Articole Asemanatoare si de Interes pentru Dvs